miercuri, 2 septembrie 2009

Iar scriu....

Iar sunt intr-o stare de care mi-a fost teama.Sa fie oare adevarat ca de ceea ce iti este frica,de-aia nu scapi?Pai atunci trebuie sa nu imi mai fie frica de nimc si de nimeni!Cum este sa traiesti...fara frica de nimic?Unde este adrenalina?Hehehehehe...Rad eu dar nu este rasul meu nici de data aceasta!
Este greu pana sa ma urnesc in a scrie cateva cuvinte ,ce reflecta o stare de spirit de moment,pe care maine s-ar putea nici sa mi-o aduc aminte!
Am crezut ca doi ani departe de el,au fost doi ani in care s-au transformat multe spre bine,atat in el cat si in mine!Dar se pare ca m-am inselat!Primele saptamani a fost totul ok(nu pot spune ca de vis ,caci nici nu vroiam mai mult).Dar se pare ca odata capatat un obicei si patruns in adancurile sufletului si trupului,acesta isi va face simtita prezenta ca un laitmotiv pe portativul existential!Mi-am spus ca trebuie sa fiu la fel ca prima zi...la fel ca primii ani...Sa ii daruiesc tot ce are nevoie,mai putin ....iubire!Nu il mai vreau ca iubit,dar il doresc ca omul caruia i-am oferit totul!Se spune ca atunci cand oferi,sa nu astepti nimic in schimb!De ce sa nu astepti nimic?Traim totusi intr-o lume reala si mi se pare echitabil sa primesti ceva in schimbul a ceea ce oferi!Poate nu in egala masura,dar acolo,putin din inima.....!
Ce facem atunci cand daruim totul si nu numai ca nu primim nimic,dar mai rau...cel asupra caruia iti este indreptat binele se intoarce impotriva ta cu si mai multa rautate!Pe ce se poate da vina?Pe cine?De ce?